O călătorie prin tărâmul liniștii: Descoperă misterul și frumusețea Mănăstirii Suzana
As incepe prezentarea manastirii intr-un mod insa nu stiu cum exact, la intrare te asteapta niste mici serpentine unde va trebui sa urci, ajuns sus am observat manastirea cumva pe dreapta suntem intampinati de o poarta mare de lemn la intrare, imediat in fata parcarii se afla magazinul de obiecte bisericesti (pangar) iar in continuarea lui sunt minunatele lacasuri de odihna ale maicilor, intrand pe poarta principala observam o biserica frumoasa semeata inconjurata de munti aceasta cumva pare si este un templu al linistii si pacii, ne bucuram de priveliste de liniste si de o mica parte de istorie, lucrurile par linistite aici si trecute de vreme, parca timpul sta in loc si totul se misca lent ne bucuram de aglomeratia de papadii din iarba sau dandelions cum se numeste pe engleza, apropo pentru cititori daca nu stiati deja asta sunt comestibile se pot manca crude, frunzele de papadie pot fi folosite la salata iar planta in sine am vazut un simplu mod de gatire pur si simplu le treci prin faina si le prajesti in tigaie am inteles ca este delicioasa personal nu am incercat, dar cred ca asa este, in interior biserica se prezinta bine desi se vede ca timpul a trecut peste ea, linistea locului te inspira si iti recomandam o simpla pauza de odihna, in curtea interioara se gaseste si o mica fantanita un balansoar pentru copii si mult spatiu verde.
Aici urmeaza si o mica parte istorica
Mănăstirea Suzana din Prahova este situată în apropierea localității Săcele, într-o zonă pitorească cu peisaje montane deosebite. Fondată în secolul al XVII-lea, mănăstirea poartă numele Sfintei Suzana, care este considerată ocrotitoarea localității.
Construită inițial ca un schit de călugărițe, Mănăstirea Suzana a avut o evoluție istorică variată de-a lungul secolelor. În perioada sa timpurie, mănăstirea a fost un centru de rugăciune și contemplare pentru călugărițele care s-au dedicat vieții monahale.
În timpul regimului comunist din România, mănăstirea a suferit persecuții și restricții, iar viețile călugărițelor au fost afectate în mod semnificativ. Cu toate acestea, după căderea regimului comunist, mănăstirea a fost revitalizată și a devenit din nou un loc de închinare și refugiu spiritual pentru credincioși.”
Conform arhiepiscopiabucurestilor.ro avem urmatoarele informatii istorice despre asta in cazul in care doriti extra o sa atasam si link catre in partea de jos a paginii
E întemeiat astfel un schit, cu formă de viaţă chinovială – Schitul Suzana – devenit apoi Mănăstirea Suzana. Bisericuţa din lemn ridicată la 1740 a dăinuit 100 de ani după cum ne spune pisania bisericii mari: „Întru slava Marelui Dumnezeu şi a Sfântului Ierarh Nicolae făcătorul de minuni al cărui hram se prăznuieşte, s-a fondat acest schitu şi s-a făcut o biserică din lemn în anul 1740 de Maica Stareţă Susana Arşicu şi cu ajutorul ctitorilor Filip Tretti. În anul 1840, în zilele Episcopului Chesarie Buzău, cu ajutorul Prea Sfinţiei Sale şi al altor ajutători s-a zidit însă a doua oară biserica din piatră, fiind Stareţă Maica Suzana Albuleţ, iar în anul l880 biserica fiind ruinată, Stareţa Natalia Perlea consultând pe DI. Frangulea, N. Perlea şi D. Pitiş, toţi s-au oferit a ajuta şi începând a zidi cu binecuvântarea Prea Sfinţiei Sale Mitropolit Primat D. D. Calinic în zilele Majestăţii Sale Regele Carol şi Regina Elisabeta.
La zidirea acestei biserici a venit în ajutor înaltul Guvern cu suma de 5500 lei şi s-a terminat cu ajutorul ctitorilor şi făcătorilor de bine la anul 1882 iulie 25 spre veşnica lor pomenire”. Aşadar biserica actuală a Mănăstirii Suzana este cea de-a doua din zid, o construcţie datând de la 1882. Are tradiţionalul plan triconc împărţit în pronaos, naos şi altar, cu o turlă pe naos şi două pe pronaos. Naosul nu este delimitat de pronaos, formând un spaţiu comun, pridvorul este închis şi are plafonul pictat.
Iconostasul datează din anul 1813, a fost sculptat în lemn de cireş de Petre Dimitriu Ploieşteanul, iar pictura murală este realizată în stil neoclasic de către Petre Nicolau, unul dintre cei mai buni ucenici ai lui Gheorghe Tattarescu. Cu prilejul reparaţiilor făcute bisericii în 1976, pictura a fost restaurată de către Gheorghe Vânătoru, cu cheltuiala mănăstirii.
Mănăstirea Suzana are şi un paraclis, cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, ridicat în 1911, în timpul stăreţiei maicii Tomaida Perlea, a fost serios afectat de un incendiu în anul 1971 şi tot atunci au fost distruse stăreţia şi clopotniţa. Prin purtarea de grija a fericitului întru pomenire Patriarh Justinian Marina şi prin sârguinţa şi osteneala stareţei Singlitichia Marin, acestea au fost refăcute între anii 1971-1974.
În perioada 1965-1976, complexul monahal a fost în întregime restaurat cu sprijinul Fericitului întru pomenire Patriarh Justinian Marina şi al Departamentului Cultelor. S-au făcut lucrări de racordare la reţeaua electrică, de captare a apei din munţi şi alimentare cu apă a tuturor clădirilor, s-au refăcut unele chilii şi s-a ridicat zidul de incintă care a schimbat cu totul aspectul mănăstirii, sporindu-i frumuseţea.
Vizualizați locația pe Google Maps
Surse informare
